În România, două legi distincte reglementează ordinele de protecție. Este vorba despre Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, care se referă la violența între membrii familiei, și Legea nr. 26/2024 privind ordinul de protecție, care extinde aplicabilitatea ordinelor de protecție și la cazurile de violență în afara cadrului familial.
În esență, Legea nr. 26/2024 a fost introdusă pentru a crea un instrument juridic eficient, similar celui pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, adresat victimelor actelor de violență care nu sunt de natură domestică.
Ce este ordinul de protecție?
Ordinul de protecție este un instrument juridic prin care agresororului i se pot impune obligații sau interdicții, scopul fiind acela de a se proteja viața, integritatea fizică sau psihică sau libertatea victimei. Poate fi provizoriu sau definitiv (judecătoresc).
Ordinul de protecție provizoriu
Ordinul de protecție provizoriu este emis de organele de poliție în situații urgente, în cazurile în care sunt solicitate să le constate. Cel mai adesea, agenții de poliție se deplasează la fața locului, ca urmare a unui apel telefonic la 112. Prin mijloace specifice de analiză a situației pot să decidă dacă emit sau nu ordinul de protecție.
Se emite pe loc, pentru 5 zile, respectiv 120 ore.
Ordinul de protecție judecătoresc
Pentru ca ordinul provizoriu să devină definitiv trebuie să ajungă în instanță și să fie emis de către aceasta. Se poate solicita independent sau în consecință a emiterii unui ordin de protecție provizoriu. Se poate obține chiar și în cazul în care agenții de poliție au refuzat să emită un ordin de protecție provizoriu.
Se emite pentru o perioadă de până la 12 luni.
Tipuri de acte de violență pentru care se poate obține un ordin de protecție
Legislația din România care privește ordinul de protecție definește pe larg actele de violență, prin manifestarea următoarelor tipuri de conduite:
- violență fizică: orice loviri sau acte de violență care cauzează suferințe fizice – lovituri cu palmele/pumnii/picioarele/obiecte contondente, trasul de haine sau de păr, zgârieri sau smucit etc.;
- violență sexuală: de la agresiuni sexuale, la viol și orice alt tip de violență de natură sexuală;
- amenințarea unei persoane: cu comiterea unei infracțiuni sau a unei acțiuni ilicite care ar putea cauza prejudicii acesteia sau altcuiva, dacă aceasta are ca efect crearea unei stări de teamă;
- hărțuire și urmărire: se face referire la fapte repetate de urmărire a unei persoane, fără să existe un drept legitim – inclusiv urmărirea în locuri publice, precum evenimente publice sau pe stradă; supravegherea unor locuri frecventate de victimă, precum locuința sau serviciul; realizarea de apeluri telefonice sau alte forme de comunicare la distanță, care prin frecvență, conținutul sau momentul transmiterii, induc o stare de neliniște sau teamă;
- violența online: include amenințări, acte de hărțuire, mesaje care instigă la ură, urmărire, publicare fără acord de conținut intim, acces ilegal la comunicații și date private etc.;
- obstrucționarea justiției: constă în încercarea sau reușita de a influența o persoană, prin corupere, constrângere sau intimidare, să nu sesizeze autoritățile, să nu depună mărturie, să își retragă declarațiile sau să nu prezinte probe într-un proces judiciar.
Alte acte de violență prevăzute de legislația din România includ și alte forme de violență fizică sau psihică care pun în pericol viața, integritatea fizică sau psihică sau libertatea unei persoane.
Potrivit art 4, alin 2, al Legea nr. 217/2003, „în nicio formă și în nicio împrejurare, obiceiul, cultura, religia, tradiția și onoarea nu pot fi considerate drept justificare pentru niciun tip de acte de violență”.
Ce presupune cererea pentru ordinul de protecție?
Ordinul de protecție poate fi solicitat, potrivit legii, de către victimă, reprezentați legali ai victimei (părinte, tutore etc.), procuror (chiar și fără acordul victimei) și de reprezentanți ai autorităților sau structurilor competente la nivel local, cu atribuții în protecția victimelor –DGASPC.
Cererea pentru ordin de protecție se poate depune la judecătoria de pe raza teritorială unde își are domiciliul sau reședința victima sau se poate transmite prin e-mail, fax sau poștă.
Conținutul cererii de obținere a ordinului de protecție
Pentru o astfel de cerere există un formular standard care se poate obține gratuit de la judecătorii, secții de poliție și de pe site-urile instituțiilor relevante. Este scutită de taxa judiciară de timbru.
Aceasta trebuie să conțină:
- datele personale ale victimei și ale agresorului;
- descrierea faptică și cronologică a faptelor de violență;
- dovezile disponibile – pot fi martori, înscrisuri, rapoarte medicale etc., avocatul fiind acela care decide ce dovezi obținute în mod legal sunt necesare și suficiente pentru emiterea unui ordin de protecție;
- măsurile de protecție solicitate în concret pe care le-ar putea dispune instanța – de exemplu, agresorul primește interdicția de a se mai apropia de victimă.
Cererea de obținere a ordinului de protecție se judecă de urgență, în camera de consiliu. Procedura este confidențială și presupune ca obligatorie participarea procurorului și a unui avocat care să asiste victima. În cazul în care victima nu poate să angajeze un avocat, va beneficia de unul din oficiu, plătit de către stat.
De regulă. cererea are ca termen de soluționare cel mult 72 de ore de la momentul depunerii, însă în cazurile foarte urgente, instanța poate să emită ordinul chiar în aceeași zi, fără să mai citeze părțile implicate.
Decizia privind emiterea sau respingerea ordinului de protecție poate fi amânată cu maximum 24 de ore, iar motivarea se face în cel mult 48 de ore de la pronunțare. Ordinul de protecție este executoriu imediat, fără somație, indiferent de exercitarea unei căi de atac. Hotărârea poate fi apelată în termen de 3 zile de la pronunțare sau comunicare. La expirare, victima poate solicita reînnoirea ordinului dacă riscurile persistă, conform procedurilor rapide prevăzute de Legea nr. 26/2024.
Util: Infracțiunea de Viol și Pedeapsa prevăzută de Codul Penal în lumina noilor modificări legislative!