Evaziunea fiscală (despre care poți citi și aici) presupune sustragerea deliberată de la plata impozitelor și taxelor datorate statului, prin diverse mijloace ilegale. Este acea situație în care o persoană sau o firmă încearcă în mod intenționat să nu plătească ceea ce datorează bugetului, de obicei prin ascunderea veniturilor ori declararea de informații false.

De exemplu, dacă cineva nu își înregistrează toate vânzările sau veniturile în contabilitate, comite evaziune fiscală. La fel, înregistrarea de cheltuieli fictive doar pentru a reduce artificial profitul impozabil este tot o formă de evaziune. Esențial este că evaziunea fiscală nu se referă la optimizări legale (cum ar fi folosirea unor facilități fiscale prevăzute de lege), ci la ascunderea sau falsificarea intenționată a situației financiare reale.

Această infracțiune este prevăzută într-o lege specială, Legea nr. 241 din 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, și nu direct în Codul penal. Legea 241/2005 definește exact ce fapte constituie evaziune fiscală și stabilește pedepsele pentru acestea.

Principalele fapte incriminate de Legea 241/2005

Legea 241/2005 listează o serie de acțiuni concrete care sunt considerate infracțiuni de evaziune fiscală. Iată câteva dintre cele mai importante exemple de fapte pe care legea le incriminează:

• ascunderea bunurilor sau veniturilor impozabile: de exemplu, nu declari o parte din marfa vândută sau din veniturile obținute, ca să eviți plata impozitelor pentru ele;
• neînregistrarea intenționată a unor tranzacții în contabilitate, astfel încât acele venituri să nu apară și să nu fie impozitate;
• Înregistrarea de cheltuieli sau tranzacții fictive: treci în actele contabile cheltuieli care în realitate nu au fost realizate (facturi false, operațiuni inventate) pentru a diminua profitul și impozitul de plată;
• distrugi sau ascunzi acte financiar-contabile (sau memorii de case de marcat, fișiere electronice de evidență) pentru a împiedica controlul fiscal și să nu poată fi calculate corect obligațiile către stat;
• ții o evidență contabilă dublă, una reală și una falsificată, încercând să prezinți autorităților o situație mai favorabilă ție;
• sustragerea de la control prin informații false: de exemplu, declari un sediu fictiv sau date inexacte despre locația activității tale, pentru ca inspectorii fiscali să nu te poată găsi și verifica la adevăratul punct de lucru;
• refuzi nejustificat să prezinți actele și bunurile pentru inspecție sau împiedici în orice mod accesul organelor fiscale la documente, ceea ce constituie infracțiune (de exemplu, dacă nu răspunzi la somația de a prezenta documentele în 15 zile);
• vânzarea sau ascunderea bunurilor sechestrate: dacă ai datorii fiscale și anumite bunuri ți-au fost sechestrate de către stat, înstrăinarea (substituirea, degradarea) acelor bunuri sechestrate constituie evaziune;
• frauda cu facturi și case de marcat: de exemplu, folosirea cu rea-credință a sistemului de facturare electronică (RO e-Factura) pentru a da aparență legală unor operațiuni false, sau utilizarea unor aparate de marcat (case de marcat) neconectate la sistemul fiscal național ori modificate astfel încât să nu înregistreze vânzările reale;
• neplata impozitelor reținute sau colectate – o situație des întâlnită este când o firmă reține impozite sau contribuții (de exemplu, impozitul pe salariile angajaților, contribuțiile de asigurări sociale ori TVA-ul încasat de la clienți) și nu le virează către stat în termen de 60 de zile de la scadență. Această faptă este și ea prevăzută de lege ca infracțiune de evaziune fiscală.

Lista de mai sus nu este exhaustivă, însă acestea sunt printre cele mai frecvente modalități prin care se comite evaziunea fiscală, așa cum sunt ele enumerate în Legea 241/2005. Important de reținut este că orice acțiune prin care te sustragi deliberat de la plata obligațiilor fiscale poate intra sub incidența legii penale.

Pedepsele pentru evaziune fiscală: formă simplă vs. formă agravată

Pedepsele prevăzute de Legea 241/2005 implică de regulă închisoare, existând însă și posibilitatea aplicării unei amenzi penale în anumite situații. Iată cum stau lucrurile în linii mari:

Forma simplă a infracțiunii

Pentru majoritatea faptelor de evaziune (cum sunt cele enumerate mai sus), pedeapsa standard prevăzută este închisoarea de la 3 ani până la 10 ani, la care se poate adăuga interzicerea unor drepturi civile. Alternativ, în funcție de gravitate și circumstanțe, instanța poate aplica și numai pedeapsa cu amendă penală (echivalentul unei amenzi consistente stabilite de judecător).

Formele agravate (situații de evaziune mai grave)

Legea prevede pedepse mai dure dacă infracțiunea prezintă un pericol social sporit. De regulă, asta se întâmplă când prejudiciul adus statului este foarte mare sau când fapta este comisă în mod organizat. Concret, dacă evaziunea provoacă un prejudiciu peste un anumit prag, atunci limitele de pedeapsă cresc:

• Pentru un prejudiciu mai mare de 500.000 EUR, legea majorează cu 3 ani atât limita minimă, cât și pe cea maximă a pedepsei. Asta înseamnă că, în loc de 3–10 ani, intervalul de închisoare devine 6–13 ani pentru fapta respectivă.
• Dacă prejudiciul este mai mare de 1.000.000 EUR, atunci limitele de pedeapsă se majorează cu 5 ani. Astfel, pedeapsa posibilă urcă la 8–15 ani de închisoare. Cu alte cuvinte, în cazurile de evaziune de milioane de EUR, riscul de închisoare pe termen lung este foarte ridicat.

De reținut și că repetarea faptei este un factor agravant. Dacă ai comis evaziune fiscală și ai fost prins, la a doua abatere nu vei mai beneficia de niciun fel de indulgență.

Articolul 10 din Legea 241/2005: Cum poți beneficia de reducerea sau înlăturarea pedepsei

Legea 241/2005 nu se rezumă doar la a pedepsi evazioniștii, ci conține și mecanisme prin care încurajează recuperarea prejudiciului cauzat statului. Articolul 10 este cel care stabilește când și cum o persoană care a comis evaziune fiscală poate beneficia fie de nepedepsire (să nu mai fie condamnată penal deloc), fie de reducerea pedepsei, dacă acoperă integral prejudiciul produs.

Când poți evita condamnarea penală (fapta nu se pedepsește)

Legea oferă evazioniștilor o șansă să nu fie pedepsiți deloc, dacă își recunosc greșeala și acoperă rapid paguba adusă statului. Mai exact, există cazuri de nepedepsire prevăzute de art. 10, care spun că în anumite condiții fapta nu se mai sancționează penal, chiar dacă a fost comisă, dacă prejudiciul este recuperat integral (uneori cu un oarecare „supliment”). Iată care sunt aceste situații:

În faza de control fiscal (înainte de dosar penal)

Dacă autoritățile fiscale (ANAF, Antifraudă) fac un control și descoperă o faptă de evaziune, se calculează prejudiciul datorat. Dacă prejudiciul este de până la 1.000.000 de EUR și, în termen de 30 de zile de la finalizarea controlului, plătești integral suma datorată plus 15% din valoarea ei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile fiscale, atunci fapta nu mai este pedepsită. În acest caz, legea spune că organele fiscale nu mai sesizează organele de urmărire penală, cu alte cuvinte, nu ți se mai întocmește dosar penal deloc.

Practic, statul își primește banii (și un “bonus” de 15% plus accesorii), iar tu, fiind prima abatere, ești iertat de răspundere penală. Acest mecanism se aplică o singură dată (doar pentru prima faptă) și doar dacă te miști repede, în intervalul de 30 de zile de la constatare.

În cursul procesului penal, cu plată majorată

Chiar dacă nu ai profitat de șansa de mai sus (sau dacă fapta a fost descoperită abia în urma unei anchete penale, nu a unui control fiscal direct), legea îți mai oferă posibilitatea să scapi de condamnare și după ce a început urmărirea penală sau judecata, însă prețul „iertării” crește.

Conform modificărilor introduse în 2024, pentru prejudicii de până la 1 milion EUR, există cazuri speciale în care, dacă plătești tot prejudiciul plus un procent suplimentar, fapta nu se mai pedepsește:

• În urmărirea penală: + 25% din prejudiciu
• În judecata în primă instanță (până la hotărâre): + 50%
• În apel (până la decizia definitivă): + 100% (dublul prejudiciului)

Când pedepsele se reduc (ai parte de clemență, dar tot ești condamnat)

Dacă nu ai reușit să îndeplinești condițiile pentru nepedepsire (adică nu ai plătit în plus procentele menționate mai sus, sau prejudiciul e poate peste plafonul admis de 1 milion EUR), mai există totuși și varianta de reducere a pedepsei dacă se achită prejudiciul simplu (integral) în anumite termene:

• Dacă prejudiciul este achitat integral până la primul termen de judecată (adică foarte devreme în faza de judecată), limitele pedepsei prevăzute de lege se reduc la jumătate.
• Dacă prejudiciul este achitat integral după începerea procesului, dar înainte de rămânerea definitivă a hotărârii (cu alte cuvinte, în cursul judecății, până la pronunțarea sentinței finale), limitele pedepsei se reduc cu o treime.

Aceste reduceri ale pedepselor se aplică în calculul sentinței, deci vei fi totuși condamnat penal, doar că la o pedeapsă mult diminuată față de normal. Ele pot fi cumulate, teoretic, și cu alte circumstanțe atenuante (cum ar fi o eventuală recunoaștere a vinovăției, dacă e cazul), astfel încât în final pedeapsa rezultată să fie și mai mică.

Toate facilitățile de mai sus (nepedepsirea faptei la plata prejudiciului și reducerile de pedeapsă) sunt condiționate de faptul că făptuitorul să nu mai fi comis o altă infracțiune de evaziune în ultimii 5 ani.

În concluzie, evaziunea fiscală este o infracțiune gravă, dar legea îți oferă șansa să îndrepți greșeala dacă acționezi responsabil. Informarea, corectitudinea și prevenția sunt cheia pentru a evita capcana evaziunii și a-ți proteja atât afacerea, cât și libertatea.

Citește și: Delapidare: cum te aperi