Infracțiunea de delapidare este una dintre cele mai frecvente infracțiuni de serviciu în România, dar și una dintre cele mai greșit înțelese. Mulți o asociază automat cu funcționarii publici sau cu sumele exorbitante de bani, ignorând faptul că delapidarea se întâmplă și în firmele private, în gestiunile mici, uneori chiar în lipsa unei intenții reale de fraudare.

În acest articol, explicăm clar ce înseamnă delapidarea potrivit Codului penal, ce pedepse riscă persoanele acuzate, care sunt formele agravate sau atenuate, cum se calculează prescripția și în ce măsură ajută restituirea prejudiciului. Analizăm inclusiv cazurile în care delapidarea se comite în afara țării, precum și situațiile în care îți construim o apărare atât de bună, încât să contestăm chiar existența faptei.

Ce înseamnă delapidarea și de ce e o infracțiune gravă

Definiția legală: articolul 295 Cod penal

Infracțiunea de delapidare este una de serviciu. Asta înseamnă că nu oricine poate să fie învinuit, ci doar o persoană care, prin natura funcției, administrează sau gestionează bunuri care nu îi aparțin. Iar dacă persoana își însușește acele bunuri, le folosește în interes propriu sau le valorifică pentru altcineva, se consideră că a comis delapidare.

Articolul 295 din Codul penal definește această faptă astfel:

„Însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică.”

Așadar, nu contează doar că ai avut acces la bani. Contează și cum i-ai obținut și ce ai făcut cu ei. Dacă erai numit, angajat sau mandatat legal să îi gestionezi și ai profitat de această poziție, atunci vorbim de delapidare.

Cine poate fi acuzat de delapidare

De cele mai multe ori, în astfel de dosare apar următoarele categorii de persoane:

• casieri, contabili sau administratori din instituții publice;
• directori economici sau persoane cu rol financiar în firme de stat;
• angajați ai primăriilor sau ai unor instituții descentralizate;
• persoane care administrează fondurile unei asociații (de proprietari, de părinți etc.);
• angajații băncilor, în anumite condiții pe care ți le vom explica mai jos.

Mai puțin știut e faptul că se poate vorbi despre delapidare și în domeniul privat – în cazul în care autorul este considerat funcționar public prin echivalență. Asta se întâmplă dacă firma e privată, dar desfășoară activități de interes public sau folosește fonduri publice. Cazurile de mai jos pot să intre în această sferă:

• o companie care lucrează exclusiv pe contracte de achiziții publice;
• un ONG care administrează fonduri europene;
• o instituție de învățământ privat acreditată de stat, care gestionează subvenții.

În toate aceste cazuri, persoana vinovată răspunde penal pentru delapidare dacă se dovedește că a folosit sau și-a însușit bunurile gestionate – chiar dacă nu este „funcționar public” în sens clasic.

Delapidarea, însă, nu se aplică chiar oricui. 

Dacă, de pildă, un angajat al unei firme private — să zicem, asistenta managerului — sustrage bani din gestiunea internă, fapta ei nu intră sub incidența articolului 295. De ce? Pentru că nu are calitatea de funcționar public și nu administrează fonduri publice sau bunuri aparținând unei instituții de interes public. 

Într-un astfel de caz particular, fapta se încadrează la furt, abuz de încredere sau înșelăciune, nu la delapidare. Legea face o distincție clară: infracțiunea de delapidare presupune o relație oficială de încredere între autorul faptei și un patrimoniu pe care îl gestionează în virtutea funcției sale.

Când e delapidarea mai gravă? Și când se dă totuși pedeapsa mai mică?

Cazurile de delapidare în formă agravantă

Unele fapte de delapidare nu se consideră simple abateri individuale, mai ales atunci când prejudiciul e mare sau impactul asupra instituției ori comunității este unul serios. 

În astfel de cazuri, se aplică articolul 309 din Codul penal, care prevede că dacă o infracțiune de serviciu, cum este delapidarea, a avut consecințe deosebit de grave, atunci limitele de pedeapsă se majorează cu jumătate. Asta înseamnă că în loc de 2–7 ani, pedeapsa poate să devină între 3 și 10 ani de închisoare.

Legea nu oferă o listă exactă de criterii pentru „consecințe deosebit de grave”, dar practica instanțelor ia în calcul:

• dacă sumele sustrase sunt foarte mari (sute de mii sau milioane de lei);
• dacă activitatea instituției a fost blocată (de exemplu, nu s-au mai putut plăti salariile);
• dacă încrederea în autoritatea respectivă a fost grav afectată;
• dacă s-a încercat acoperirea faptei prin falsuri sau alte metode ilicite.

Această formă agravantă de delapidare o întâlnim cu precădere:

• în instituții publice, unde funcționarul gestionează fonduri publice;
• în bănci sau companii de stat, unde controlul e mai strict și prejudiciile tind să fie mai mari.

Cazuri cu mai multe fapte: delapidare în formă continuată

Altă situație frecventă este cea a infracțiunii de delapidare comisă repetat, în mod sistematic. În loc să apară un singur episod izolat, fapta este comisă lună de lună, sau ori de câte ori există oportunitatea.

Aici se aplică articolul 35 Cod penal, care definește infracțiunea continuată: mai multe acte săvârșite în realizarea aceleiași rezoluții infracționale (adică cu aceeași intenție), în condiții similare de loc, timp și mod de operare.

În practică, în loc să se deschidă câte un dosar penal separat pentru fiecare sustragere în parte, instanța tratează toate faptele ca pe o singură infracțiune continuă, iar pedeapsa se stabilește pentru întregul ansamblu.

Exemplu: un casier dintr-o instituție publică ia câte 5.000 lei din gestiune în fiecare lună, timp de 6 luni. Deși sunt 6 acte distincte, se formulează o singură acuzație de delapidare în formă continuată.

Când se reduce pedeapsa: delapidarea în formă atenuată

Legea penală nu prevede o „delapidare atenuată” ca infracțiune separată, dar există două situații în care fapta este tratată mai blând:

• Articolul 75 alin. 1 lit. d) Cod penal – dacă inculpatul repară integral prejudiciul (dă banii înapoi) înainte de primul termen de judecată, atunci el beneficiază de o cauză de atenuare a pedepsei. Asta înseamnă că judecătorul poate să-i aplice o sancțiune mai mică decât cea normală.
• Articolul 396 alin. (10) din Codul de procedură penală – dacă inculpatul recunoaște fapta și cere să fie judecat pe baza probelor din dosar (procedura simplificată), i se poate reduce cu o treime pedeapsa în caz de închisoare sau cu o pătrime dacă pedeapsa e cu amendă.

În ambele situații, judecătorul poate să decidă o pedeapsă cu suspendare sau chiar o amânare a executării, mai ales dacă inculpatul nu are antecedente și a cooperat cu anchetatorii.

Alte articole și legi care influențează delapidarea

Alte infracțiuni care pot să apară alături de delapidare

Infracțiunea de delapidare nu este mereu una izolată. Dimpotrivă, în foarte multe dosare penale, fapta este „însoțită” de alte infracțiuni. De aceea, merită să înțelegi conceptul de concurs de infracțiuni: atunci când aceeași persoană comite mai multe infracțiuni diferite, în același context, dar nu a fost condamnată încă pentru niciuna dintre ele.

Ce înseamnă asta în termeni concreți?

De exemplu, să presupunem că un casier de primărie sustrage bani din gestiune, lună de lună. Pe parcurs, ca să acopere lipsa banilor:

• întocmește acte false, justificând plățile fictive către furnizori (fals intelectual);
• ignoră normele interne de control financiar, ceea ce poate fi încadrat ca neglijență în serviciu;
• transferă sumele în mai multe conturi sau pe numele altor persoane (spălare de bani);
• și face toate aceste fapte repetat, pe parcursul mai multor luni (formă continuată).

Într-un astfel de caz, nu vorbim doar despre delapidare, ci despre un concurs real de infracțiuni. Iar asta înseamnă că, în final, judecătorul stabilește:

• o pedeapsă separată pentru fiecare infracțiune;
• dar aplică pedeapsa cea mai grea, la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse (conform regulilor din Codul penal).

Astfel poți să ajungi foarte ușor la o pedeapsă mult mai mare decât pentru o singură faptă.

Cele mai frecvente infracțiuni care se asociază cu infracțiunea de delapidare sunt:

• Art. 297 Cod penal – abuz în serviciu
• Art. 298 Cod penal – neglijență în serviciu
• Art. 321 Cod penal – fals intelectual
• Legea nr. 129/2019 – spălarea banilor

Ce se întâmplă cu faptele vechi: prescripția răspunderii

Delapidarea este o infracțiune care se prescrie. Adică, după un anumit număr de ani, statul nu mai poate să te cerceteze, judece sau condamne pentru respectiva faptă. Termenele variază în funcție de pedeapsa maximă prevăzută de lege.

Pentru o delapidare simplă (2–7 ani închisoare), în general, termenul de prescripție este de 8 ani.
Dacă este o delapidare agravată (prejudiciu mare sau în concurs de infracțiuni), pedeapsa poate să fie mai mare și termenul de prescripție crește la 10 ani sau mai mult.

Atenție: aceste termene se întrerup prin anumite acte de procedură penală și nu se calculează automat.

Ce spune jurisprudența recentă

În Decizia nr. 18/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit că un angajat al unei bănci private se consideră funcționar public în sens penal, dacă banca este supravegheată de BNR.

Asta înseamnă că poți să fii cercetat pentru delapidare chiar dacă lucrezi într-o bancă privată – câtă vreme activitatea ta are legătură cu un serviciu de interes public.

Delapidarea comisă în afara țării: aplicarea extrateritorială

Legea nr. 234/2022

Infracțiunea de delapidare nu se limitează la granițele României. Conform Articolului II din Legea nr. 234/2022, legea penală română se aplică și atunci când fapta a fost comisă în străinătate, în anumite condiții:

• Făptuitorul este cetățean român sau persoană juridică română.
• Delapidarea aduce atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene (de exemplu, prin fraudarea fondurilor UE, deturnarea unor granturi sau cheltuirea ilegală a banilor europeni).
• Este irelevant dacă în țara respectivă fapta NU este considerată infracțiune.
• Nu mai este nevoie de vreo autorizare prealabilă de la procurorul general pentru a începe urmărirea penală.

Această prevedere oferă un instrument legal puternic pentru combaterea fraudelor transfrontaliere. România poate să ancheteze și să judece astfel de cazuri, chiar dacă infracțiunea a avut loc integral în afara țării, atât timp cât sunt îndeplinite criteriile de mai sus. În special, protecția bugetului Uniunii Europene a devenit o prioritate în legislația penală română, iar infracțiunea de delapidare este pe listă.

Ce să faci dacă ești acuzat de delapidare

Restituie prejudiciul

În majoritatea cazurilor de delapidare, cel mai important gest pe care îl poți face este să restitui prejudiciul. Chiar dacă ai comis fapta, faptul că aduci banii înapoi – integral și înainte de primul termen de judecată – poate să-ți reducă semnificativ pedeapsa.

Codul penal prevede expres, la articolul 75 litera a), că aceasta este o circumstanță atenuantă. În plus, dacă îți recunoști fapta, instanța poate să aplice prevederile articolului 396 alin. (10) și să dispună suspendarea executării pedepsei sau amânarea aplicării.

Cu alte cuvinte, daunele reparate la timp pot să încline balanța: în loc de închisoare cu executare, poți obține o soluție mai blândă, dar trebuie să acționezi rapid și responsabil.

Colaborează cu echipa noastră de avocați

Fiecare dosar are particularitățile lui. Echipa cabinetului nostru de avocatură Gunea are experiență să analizeze exact ce atribuții aveai, dacă ai semnat sau nu acte, cum a fost gestionat fluxul de bani și dacă probele justifică într-adevăr o acuzație de delapidare.

De multe ori, apărarea corectă nu înseamnă doar să ceri pedeapsa mai blândă, ci să demontezi acuzația din temelii. Putem să contestăm inclusiv elementele constitutive ale infracțiunii. De pildă:

• poate că nu aveai calitatea de funcționar public sau de gestionar;
• poate lipsește intenția directă de însușire – nu a fost delapidare, ci o eroare sau o încălcare de procedură;
• poate că nu există prejudiciu dovedit prin acte – ceea ce exclude răspunderea penală.

Dacă lipsește chiar și unul dintre aceste elemente, nu se mai poate vorbi despre delapidare în sensul legii penale.

Nicio învinuire nu trebuie luată ca o condamnare din start. Indiferent dacă ți se reproșează sume mari de bani sau anumite acțiuni interpretabile, ai dreptul să te aperi, să ți se analizeze probele și să ți se asculte versiunea.

La biroul de avocatură Gunea, tratăm fiecare caz cu seriozitate și fără preconcepții – pentru că știm că uneori, între intenție și culpă, linia e mai fină decât pare. Dacă te confrunți cu un dosar de delapidare, trimite-ne un formular de contact cât mai repede și stabilim împreună o strategie de apărare care să conducă spre o soluție favorabilă.