Mulți consumatori din România care au contractat credite în valută (franci elvețieni sau euro, de exemplu) s-au trezit, de-a lungul anilor, în situații dificile din cauza fluctuațiilor mari ale cursului de schimb. Ce înseamnă acest lucru? Dacă la momentul semnării contractului cursul era stabil și ratele accesibile, ulterior creșterea excesivă a valorii monedei străine a făcut ca ratele lunare să explodeze, generând un dezechilibru major între părți.

Într-un peisaj financiar în continuă schimbare, unde contractele de credit pot deveni o povară din cauza fluctuațiilor valutare, sprijinul unui cabinet avocat București sau al unei case de avocatură specializată poate face diferența între incertitudine și siguranță. Expertiza juridică este esențială pentru restabilirea echilibrului în raporturile dintre bănci și consumatori, iar soluții precum înghețarea cursului valutar devin tot mai des aduse în discuție ca mijloace de protecție pentru debitori.

Ce înseamnă echilibrul contractual și impreviziunea?

Echilibrul contractual presupune ca obligațiile asumate de fiecare parte într-un contract să rămână relativ echitabile pe tot parcursul derulării contractului. Impreviziunea este conceptul juridic care intervine atunci când acest echilibru este grav afectat de evenimente excepționale și neprevăzute, apărute după încheierea contractului. Conform Codului Civil și jurisprudenței, dacă executarea contractului a devenit excesiv de oneroasă (adică mult mai împovărătoare) pentru una dintre părți din cauza unui eveniment neașteptat, acea parte poate cere adaptarea sau încetarea contractului pentru a restabili echitatea între părți.

În cazul contractelor de credit în valută, impreviziunea se referă în principal la fluctuațiile valutare majore care măresc substanțial sarcina de plată a debitorului. Cu alte cuvinte, dacă moneda în care ai luat creditul se apreciază (crește) brusc și semnificativ față de moneda națională, rambursarea creditului poate deveni mult mai dificilă decât se anticipase inițial.

De asemenea, Legea nr. 77/2016 (cunoscuta Lege a „dării în plată”) a introdus explicit în legislație această idee de impreviziune pentru creditele garantate cu imobil, oferind consumatorilor posibilitatea de a solicita reechilibrarea contractului atunci când cursul valutar explodează. Această lege a venit ca un răspuns la criza creditelor în franci elvețieni și alte valute, oferind un cadru legal prin care debitorii pot cere ajustarea contractului pentru a împărți povara riscului valutar în mod echitabil cu banca.

Înghețarea cursului valutar – ce presupune și cum ajută?

Înghețarea cursului valutar este una dintre cele mai vehiculate și dorite soluții de către debitorii afectați de credite în valută. Prin „înghețare” se înțelege fixarea cursului de schimb la un anumit nivel stabilit de instanță, astfel încât viitoarele rate ale creditului să fie calculate folosind acel curs fix, și nu cursul real (mai ridicat) al pieței. Scopul este de a readuce povara ratelor la un nivel suportabil, similar cu ceea ce părțile ar fi anticipat la momentul acordării creditului.

Conform art. 4 alin 1¹ din Leea 77/2016, ”reprezintă impreviziune:

a) pe durata executării contractului de credit, cursul de schimb valutar, aplicabil în vederea cumpărării monedei creditului, înregistrează la data transmiterii notificării de dare în plată o creştere de peste 52,6% faţă de data încheierii contractului de credit. În vederea calculării procentului de 52,6% se va avea în vedere cursul publicat de Banca Naţională a României la data transmiterii notificării de plată şi cursul de schimb publicat de Banca Naţională a României la data încheierii contractului de credit;

b) pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă”.

Este însă înghețarea cursului la valoarea inițială întotdeauna soluția ideală? Jurisprudența recentă ne arată că lucrurile sunt mai nuanțate. Dacă am fixa pur și simplu cursul înapoi la valoarea de la contractare, ar rezulta un nou dezechilibru, de data aceasta în defavoarea băncii. Practic, banca ar încasa pentru restul creditului mult mai puțin decât valoarea reală a banilor la momentul plății, iar debitorul ar beneficia integral de avantajul cursului mic. Or, scopul impreviziunii nu este să înlocuiască un dezechilibru cu altul, ci să găsească o soluție echitabilă pentru ambele părți. De aceea, multe instanțe caută un compromis: un nivel de curs înghețat care să fie echilibrat, nu neapărat identic cu cel inițial, sau alte metode de ajustare.

În practica judiciară recentă, s-au conturat mai multe soluții de adaptare a contractelor afectate de fluctuații valutare, printre care:

• Conversia creditului în moneda națională la un curs echitabil sau mediu;
• Împărțirea riscului valutar între bancă și client. În acest mod, riscul valutar suplimentar este împărțit în mod egal: banca suportă jumătate din pierdere, clientul cealaltă jumătate;
• În situații extreme, s-ar putea avea în vedere și reducerea soldului creditului, mai ales dacă valoarea imobilului adus garanție a scăzut drastic sau dacă, altfel, sarcina ar rămâne imposibil de dus de către debitor. Legea 77/2016 nu prevede expres reducerea datoriei, dar unii debitori au solicitat în procese, pe lângă conversia la un curs stabil, și ștergerea unui procent din sold. Instanțele pot analiza și o asemenea măsură dacă reiese că altfel nu s-ar realiza echitatea contractuală.

Important de reținut este că adaptarea contractului prin impreviziune se face de la caz la caz. Nu există o soluție universală valabilă pentru toate contractele, ci judecătorul va ține cont de particularitățile fiecărui contract și de situația părților.

Cum pot debitorii să obțină reechilibrarea contractului?

Pentru un consumator împovărat de un credit în valută, pașii de urmat pentru a solicita restabilirea echilibrului contractual (inclusiv înghețarea cursului) sunt, în linii mari, descriși în cele ce urmează.

• Înainte de toate, este recomandat să contactezi un cabinet avocatura București, de exemplu, și să discuți cu un avocat specializat în astfel de cazuri (ideal, un avocat București sau din orașul tău familiarizat cu practica judiciară actuală în materia creditelor în valută). Un avocat cu experiență analizeaza contractul de credit, evoluția cursului valutar, plățile efectuate și va stabili dacă sunt îndeplinite condițiile de impreviziune.

• În baza Legii 77/2016, debitorul trimite băncii o notificare oficială, autentificată la notar, prin care invocă impreviziunea și solicită adaptarea contractului. În notificare se pot propune una sau mai multe soluții: de pildă, conversia creditului în lei la un anumit curs sau înghețarea cursului la o anumită valoare. Alternativ, dacă debitorul nu mai dorește continuarea contractului, poate notifica darea în plată propriu-zisă (predarea imobilului și stingerea datoriei). Notificarea suspendă obligațiile de plată, ceea ce înseamnă că pe durata negocierii/judecății banca nu te poate executa silit. Este recomandat ca notificarea să fie redactată cu grijă (ideal de către un avocat), menționând toate argumentele și dovezile relevante (de exemplu, evoluția cursului, impactul asupra situației financiare, buna-credință etc.).

• După primirea notificării, banca are la dispoziție un termen (de regulă 30 de zile) să răspundă. În acest interval, legea încurajează părțile să negocieze o soluție amiabilă. Uneori, băncile propun conversia creditului la un curs preferențial sau alte facilități, pentru a evita procesul. Dacă se ajunge la o înțelegere rezonabilă, contractul se modifică prin act adițional și se continuă în noile condiții.

• Dacă nu s-a ajuns la o soluție amiabilă, fie banca, fie debitorul (în funcție de situație) poate sesiza instanța. Cel mai frecvent, banca contestă notificarea de impreviziune/dare în plată, iar debitorul se vede nevoit să-și apere cauza în fața judecătorului. În funcție de soluția dispusă, contractul va continua în noile condiții adaptate (dând astfel debitorului o gură de oxigen și evitând pierderea casei) sau, dacă s-a recurs la darea în plată, contractul încetează și datoria se stinge odată cu transferul proprietății către bancă.

În final, apreciem că protecția consumatorilor cu credite în valută a evoluat considerabil în ultimii ani. Prin mecanismul impreviziunii, consolidat atât în Codul civil (art. 1271), cât și prin Legea 77/2016, în prezent există pârghii legale puternice prin care debitorii pot obține reechilibrarea contractelor de credit atunci când evenimente excepționale, precum creșterea masivă a cursului valutar, le amenință stabilitatea financiară.