Posesia este o instituție juridică fundamentală în dreptul civil românesc, având rădăcini în principiile clasice ale dreptului proprietății și în protecția juridică a posesiei ca stare de fapt. Aceasta se referă la acțiunile prin care o persoană interferează ilegal cu posesia unui bun aflat în stăpânirea altei persoane, fie prin violență, fie prin alte metode care perturbă exercitarea posesiei în mod pașnic și netulburat. Articolul de față își propune să analizeze cadrul legislativ, jurisprudența relevantă, precum și implicațiile practice ale acestei noțiuni în România.

Cadrul legal al tulburării de posesie în România !

În sistemul juridic românesc, tulburarea de posesie este reglementată în principal de Codul civil și de Codul de procedură civilă, în conformitate cu prevederile Constituției României și cu normele internaționale privind dreptul de proprietate.

De asemenea, tulburarea de posesie este incriminată ca și infracțiune, potrivit art. 256 din Codul penal, în funcție de circumstanțele de comitere a faptei.

I. PROTECȚIA POSESIEI ÎN CODUL CIVIL

Codul civil român consacră în mod expres protecția posesiei printr-o serie de dispoziții care reglementează acțiunile posesorii. Astfel, articolul 949 din Codul civil stabilește că:

„Cel care a posedat un bun cel puţin un an poate solicita instanţei de judecată prevenirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. De asemenea, posesorul este îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate..”

Acest text subliniază ideea fundamentală că posesia este protejată independent de existența unui drept real asupra bunului. Cu alte cuvinte, protecția posesiei nu este condiționată de dovada unui titlu de proprietate, ci se bazează exclusiv pe starea de fapt a posesiei.

ACȚIUNILE POSESORII !

Tulburarea de posesie poate fi sancționată prin intermediul acțiunilor posesorii, și anume:

Acțiunea în reintegrare

Aceasta urmărește restabilirea posesiei atunci când posesorul a fost deposedat în mod ilegal de bunul său.

Acțiunea în încetarea tulburării

Utilizată în situațiile în care posesia este perturbată, dar bunul rămâne în stăpânirea posesorului.

Aceste acțiuni posesorii sunt caracterizate de un regim juridic special, care presupune următoarele condiții:

• Existența posesiei: reclamantul trebuie să facă dovada posesiei asupra bunului la momentul tulburării;
• Tulburarea sau deposedarea: intervenția unui terț trebuie să fie ilicită, adică fără consimțământul posesorului și fără un temei legal;
• Termenul de exercitare: acțiunile posesorii sunt supuse unui termen de prescripție de un an, de la data săvârșirii actului de tulburare sau de deposedare conform articolului 951 alin. 1 din Codul civil.
• Dacă tulburarea ori deposedarea este violentă, acţiunea poate fi introdusă şi de cel care exercită o posesie viciată, indiferent de durata posesiei sale.

II.  PROTECȚIA POSESIEI ÎN CODUL PENAL

Nu de puține ori, acțiunea civilă este acoperită de implicațiile penale pentru atingerea adusă posesie.

Astfel, legiutorul a prevăzut o protecției sporită asupra posesiei, prin incrimarea faptei de tulburare de posesie. Conform dispozițiillor art. 256 din Codul penal, tulburarea de posesie presupune ”ocuparea, în întregime sau în parte, fără drept, prin violență sau amenințare ori prin desființarea sau strămutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia”.

Săvârșirea unuia dintre elemenetele materiale prevazute în norma de incriminare, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

Noțiuni teoretice și practică judiciară !

Natura juridică a posesiei

Posesia este definită în doctrina juridică drept o stare de fapt constând în stăpânirea materială a unui bun, exercitată cu intenția de a se comporta ca un proprietar sau titular al unui alt drept real. Ea implică două elemente esențiale:

• Corpus: controlul fizic sau material asupra bunului;
• Animus: intenția posesorului de a se comporta ca titular al dreptului.

Tulburarea de posesie afectează fie corpus-ul, fie animus-ul, punând posesorul într-o situație de vulnerabilitate juridică.

Jurisprudența relevantă

În practica judiciară, instanțele din România au adoptat soluții variate cu privire la tulburarea de posesie, în funcție de circumstanțele fiecărui caz.

Spre exemplu, pentru a înțelege mult mai bine noțiunile teoretice, putem avea în vedere un caz practic:

Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a stabilit în numeroase decizii că lipsa unui titlu de proprietate nu împiedică posesorul să ceară protecția posesorie, subliniind autonomia posesiei față de dreptul de proprietate.

Într-un caz recent, o instanță a admis acțiunea posesorie formulată de o persoană care ocupa un imobil fără titlu, pe motiv că tulburarea a fost realizată prin violență, încălcând astfel caracterul pașnic al posesiei.

Această jurisprudență reflectă importanța pe care sistemul juridic o acordă stabilității relațiilor sociale, protejând posesia chiar și în absența unui drept real.

Elemente practice privind tulburarea de posesie !

Formele tulburării de posesie

Tulburarea de posesie poate lua mai multe forme, dintre care cele mai frecvente sunt:

• Tulburarea de fapt: implică acțiuni fizice care afectează exercitarea posesiei, cum ar fi distrugerea gardurilor, blocarea accesului sau deteriorarea bunurilor, fapte care nu se află în conformitatea caracterului pașnic, implicit legal, cu care astfel de situații ar trebui gestionate;
• Tulburarea de drept: se referă la acțiuni sau pretinderi juridice, cum ar fi notificările abuzive sau cererile de evacuare nejustificate. Astfel, se pune presiune nejustificată asupra unei persoane, făcându-se un fel de abuz asupra acesteia.

Rolul expertizelor tehnice

În cazurile complexe, instanțele pot dispune efectuarea unor expertize tehnice pentru a stabili starea de fapt. Acestea pot include măsurători topografice, evaluări ale pagubelor sau analiza documentelor privind istoricul posesiei.

Conformitatea legislativă și provocările actuale !

Alinierea cu normele europene

Dreptul românesc este în conformitate cu normele europene, în special cu articolul 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care protejează dreptul la proprietate. Deși tulburarea de posesie nu implică direct dreptul de proprietate, jurisprudența CEDO subliniază importanța protejării oricărei relații juridice care conferă stabilitate utilizării bunurilor.

Probleme practice

În practică, soluționarea litigiilor privind tulburarea de posesie întâmpină unele dificultăți:

A)   Lipsa documentației

Posesorii informali pot avea dificultăți în dovedirea stării de fapt, motiv pentru care astfel de litigii pot presupune o perioadă foarte mare de timp.

B)   Abuzuri din partea terților

Există situații în care proprietarii sau alte persoane încearcă să-și facă singuri dreptate, ignorând calea judiciară. Un astfel de scenariu nu este de dorit – ba, dimpotrivă, poate atrage după sine repercursiuni dintre cele mai negative, care ar putea schimba cu totul dinamica legislativă.

C)   Supraaglomerarea instanțelor

Termenele lungi de judecată pot afecta eficiența protecției posesorilor. Din acest motiv, foarte important este ca un astfel de litigiu să fie cu prudență prezentat instanțelor judecătorești, pentru a se interveni în timp util.

Concluzii și recomandări !

Tulburarea de posesie reprezintă o problemă juridică complexă, cu implicații practice semnificative. Protecția juridică oferită posesorului reflectă un echilibru între nevoia de a menține ordinea socială și dreptul fiecărei persoane de a se bucura pașnic de bunurile aflate în stăpânirea sa.

Pentru o aplicare eficientă a reglementărilor, se impun următoarele recomandări:

• Educarea publicului: este esențială informarea cetățenilor cu privire la drepturile și obligațiile lor în materie de posesie, pentru a-și putea manifesta, pașnic, dreptul avut;
• Simplificarea procedurilor judiciare: reducerea birocrației ar putea accelera soluționarea litigiilor;
• Îmbunătățirea cooperării între autorități: colaborarea între instanțe, experți tehnici și autoritățile administrative poate contribui la soluții echitabile.

În concluzie, tulburarea de posesie nu este doar o chestiune de drept civil, ci și un aspect integrant al funcționării unei societăți bazate pe respectul legii și al drepturilor individuale.

Citeste si: FUGA SAU PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI – INFRACȚIUNE PREVĂZUTĂ ȘI SANCȚIONATĂ DE CODULUI PENAL!