Criminalitatea organizată nu este o excepție, ci o constantă în dosarele penale din România. Iar termenul „grup infractional organizat” nu e doar un concept abstract, ci o realitate juridică ce aduce riscuri penale majore pentru cei implicați.

Legislația română definește, sancționează și combate structurile infracționale organizate prin norme clare și instanțe specializate. În centrul acestei reglementări se află Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate – act normativ cu caracter special – precum și Codul penal al României, Titlul VIII – Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială, Capitolul I – Infracțiuni contra ordinii și liniștii publice, articolul 367 – Constituirea unui grup infracțional organizat.

Acest articol îți oferă o perspectivă completă: ce înseamnă juridic grup infractional organizat, cum se dovedește în instanță și care sunt consecințele implicării într-o astfel de structură.

Ce este un grup infractional organizat: definiția legală și elementele-cheie

Potrivit art. 367 alin. (6) din Codul penal al României, „prin grup infracțional organizat se înțelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni”.

Conform art. 2 lit. a) din Legea nr. 39/2003, prin grup infracțional organizat se înțelege grupul definit la art. 367 alin. (6) din Codul penal – așadar, Legea 39 preia această definiție, fără a o dubla.

Pentru ca instanța să rețină existența unui astfel de grup, trebuie dovedite patru elemente: un număr de minimum trei persoane, o structură organizatorică, o durată în timp și un scop infracțional grav. Lipsa oricăruia dintre aceste elemente exclude aplicarea art. 367.

Legea 39/2003 – Pilonul legislativ în combaterea criminalității organizate

Adoptată în 2003, Legea 39 a apărut ca o măsură de armonizare cu standardele europene în materie de combatere a criminalității transfrontaliere, în special în ceea ce privește activitatea de tip grup infractional organizat. Legea vizează nu doar pedepsirea faptelor comise de astfel de grupuri, ci și prevenirea lor prin incriminarea constituirii, aderării sau sprijinirii grupurilor infracționale.

Un aspect important este că răspunderea penală apare chiar și în absența unei infracțiuni comise efectiv: este suficient ca procurorul să demonstreze participarea într-un grup care urmărește comiterea de infracțiuni grave.

Ce infracțiuni intră sub incidența legii și cum se sancționează

Grupurile organizate urmăresc comiterea unor infracțiuni grave – definite ca infracțiuni ce au pedeapsa minimă de 5 ani sau mai mult. Cele mai frecvente includ traficul de droguri, traficul de persoane, proxenetismul, evaziunea fiscală, spălarea banilor, fraudele informatice și actele de contrabandă.

Potrivit art. 367 alin. (1) din Codul penal, „inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă, a unui astfel de grup se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea exercitării unor drepturi”. Dacă scopul grupului îl constituie comiterea unor infracțiuni ce atrag pedepse de peste 10 ani sau detențiune pe viață, alin. (2) prevede închisoare de la 3 la 10 ani.
 În plus, dacă o infracțiune este comisă efectiv, se aplică concursul de infracțiuni, adunându-se sancțiunile.

Diferența juridică dintre grup organizat și complicitate accidentală

Este esențial ca instanța să distingă între o complicitate ocazională și un grup infractional organizat.

O asociere spontană, fără structură, fără roluri prestabilite, fără scop infracțional repetabil, nu poate fi sancționată în temeiul art. 367.

În schimb, o rețea cu ierarhii, planificare, comunicare criptată și împărțire clară a responsabilităților întrunește criteriile juridice pentru calificarea ca grup organizat..

DIICOT – Structura specializată care urmărește grupurile organizate

Pentru anchetarea acestor grupuri, România a înființat prin Legea 508/2004 DIICOT – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism. Aceasta este o structură autonomă în cadrul Ministerului Public, cu competență teritorială națională. În prezent aceasta lege a fost înlocuită de Ordonanță de urgență 78/2016 pentru organizarea şi funcţionarea Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.

DIICOT instrumentează dosare privind traficul de droguri, de persoane, infracțiuni cibernetice, criminalitate economică organizată și terorism.

Cum se formează dosarele într-un caz de grup infractional organizat și ce rol are procurorul

Dosarele privind grupurile infracționale organizate sunt adesea complexe și includ probe de natură tehnică: interceptări, percheziții informatice, filaj, înregistrări video, declarații de la colaboratori sub acoperire.

Procurorul DIICOT coordonează urmărirea penală, propune măsuri preventive și decide trimiterea în judecată. Activitatea sa este verificată de judecătorul de drepturi și libertăți.

Ce riscă o persoană acuzată de apartenență la un grup infractional organizat

Conform Art. 367 alin. (1)–(3), Codul penal:

• Inițierea sau constituirea, aderarea sau sprijinirea sub orice formă, se sancționează cu 1–5 ani de închisoare şi interzicerea exercitării unor drepturi;
• Dacă, pe lângă apartenența la grup, persoana comite și o altă infracțiune ( trafic de droguri, spălare de bani), instanța aplică pedepse distincte pentru fiecare faptă. Acestea se cumulează conform regulilor privind concursul de infracțiuni din Codul penal.

Mai mult, alin. (4) oferă o cauză de nepedepsire: dacă o persoană denunță autorităților grupul, înainte ca acesta să fie descoperit și înainte de comiterea vreunei infracțiuni, nu se aplică sancțiunea penală.

Iar alin. (5) oferă un beneficiu procesual: „dacă persoana care a săvârșit una dintre faptele prevăzute în alin. (1)–(3) înlesnește, în cursul urmăririi penale, aflarea adevărului și tragerea la răspundere penală a unuia sau mai multor membri, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.”

În astfel de situații, este esențial să ceri consultanță juridică specializată în drept penal, ca să înțelegi exact cum poate fi încadrată fapta și ce strategii de apărare sunt posibile.

Ce trebuie să dovedească procurorul pentru ca instanța să rețină infracțiunea prevăzută la art. 367 Cod penal

Instanțele cer, în practică, următoarele:

• demonstrarea unei structuri de minimum trei persoane;
• existența unei organizări funcționale: lider, execuție, coordonare;
• dovada scopului – comiterea unor infracțiuni grave;
• legătura inculpatului cu grupul, chiar și indirectă (logistică, informativă, materială).

Nu este suficient ca fapta să pară organizată; ea trebuie documentată prin probe: comunicări, documente, observații operative, declarații ale martorilor.

Jurisprudență și aplicare în practică: cum tratează instanțele grupurile organizate

În dosarele soluționate de DIICOT și judecate la Înalta Curte sau în Curțile de Apel, instanțele au conturat criterii clare.

Se consideră relevante următoarele criterii:

• durata și frecvența acțiunilor,
• existența unei strategii comune,
• folosirea de metode de evitare a autorităților.

Un exemplu este Decizia CCR nr. 35/2021, care a respins criticile privind art. 367 Cod penal și a confirmat că formularea este clară, previzibilă și nu încalcă principiul legalității incriminării. În cauză, s-a susținut că noțiunile de „grup” și „coordonare” ar fi vagi și ar permite abuzuri în încadrare.

Curtea a respins această opinie, arătând că termenii folosiți în articolul 367 au un înțeles suficient de clar pentru a fi aplicat în mod previzibil de către instanțe, cu ajutorul practicii judiciare deja formate și al interpretării coerente a normelor legale.

Cazuri recente și exemple de condamnări

Printre dosarele notorii se află cele privind:

• rețele de trafic de droguri coordonate din penitenciar (ex. cazul „Academia Infractorilor” – o grupare românească ce a comis jafuri armate în Europa de Vest, organizată militar și coordonată din închisoare),
• cazuri de exploatare sexuală transfrontalieră (precum dosarele „Țăndărei” și „Alexandria”, în care victime minore erau transportate în rețele de prostituție din străinătate),
• grupări implicate în fraude informatice și spălare de bani (precum grupul destructurat în 2022 în cooperare cu FBI, care fura date bancare prin phishing).

În toate aceste cazuri, s-a dovedit existența unei structuri stabile, cu organizare internă și scop infracțional comun, ceea ce a justificat aplicarea art. 367 Cod penal.

Încadrarea într-un grup infractional organizat nu e o simplă formalitate, ci o acuzație care atrage pedepse mari, complicații probatorii și restrângerea drastică a drepturilor procesuale. Nu contează dacă ai fost inițiator, intermediar sau simplu executant: legea nu iartă apartenența, iar instanțele o judecă sever. Chiar și fără să fi comis personal vreo faptă, simpla participare la o structură cu scop penal poate duce la condamnare.

Dacă numele tău apare într-un astfel de dosar, fiecare decizie – inclusiv alegerea de a face sau nu declarații – trebuie luată cu discernământ juridic, împreună cu avocatul. Înțelegerea exactă a art. 367 din Codul penal nu este un avantaj tactic. E fundamentul unei apărări solide.