Conducerea unui vehicul după ce ai consumat substanțe interzise (precum droguri sau alte substanțe psihoactive) reprezintă o infracțiune gravă în România. Dacă te afli într-o situație dificilă (de exemplu, ai fost implicat într-un incident rutier și ești acuzat de conducere sub influența substanțelor interzise), nu ezita să ceri ajutor specializat. Un avocat accidente rutiere cu experiență îți poate explica opțiunile legale și îți poate reprezenta interesele.

Ce înseamnă conducerea sub influența substanțelor interzise?

În limbaj juridic, conducerea sub influența substanțelor interzise se referă la situația în care o persoană conduce un vehicul pe drumurile publice având în organism droguri sau alte substanțe psihoactive. Spre deosebire de alcool, unde legea stabilește un prag minim (o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/L alcool pur în sânge) pentru ca fapta să constituie infracțiune, în cazul drogurilor nu există un prag valoric. Simpla prezență a substanțelor psihoactive în organismul șoferului este suficientă pentru a întruni elementele infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) Cod Penal.

Este important de menționat că prin substanțe interzise legea include nu doar drogurile „clasice” (cannabis, cocaină, ecstasy etc.), ci și medicamentele cu efecte psihoactive puternice, dacă sunt folosite abuziv sau fără prescripție și afectează capacitatea de a conduce. Ideea de bază este siguranța rutieră, pentru că orice substanță care îți alterează reflexele, atenția sau capacitatea de a controla vehiculul te poate pune pe tine și pe ceilalți în pericol.

Ce riscă un șofer prins conducând sub influența drogurilor?

Din perspectivă legală, pedepsele sunt severe. Conform Codului Penal, conducerea pe drumurile publice a unui vehicul de către o persoană aflată sub influența substanțelor psihoactive se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani și cu interzicerea unor drepturi (cum ar fi dreptul de a conduce). Așadar, chiar și fără să provoci un accident, simplul fapt că ai fost depistat pozitiv la testul de droguri (de exemplu, în urma unui test DRUGTEST urmat de analize de sânge) îți poate aduce un dosar penal și o condamnare. Pe lângă pedeapsa cu închisoarea menționată, instanța va dispune de regulă și anularea sau suspendarea permisului de conducere pe o perioadă determinată, deoarece continuarea șofatului ar reprezenta un pericol.

Dacă șoferul se află într-o situație agravantă transportă persoane (cum ar fi șofer de microbuz/autobuz) sau substanțe periculoase, ori se află în timpul orelor de instruire practică a cursanților auto,  limitele de pedeapsă cresc (închisoare de la 2 la 7 ani) conform art. 336 alin. (3) Cod Penal.

Ce înseamnă amânarea aplicării pedepsei și suspendarea executării pedepsei?

Pentru a înțelege mai bine modificările legii, trebuie mai întâi să lămurim cei doi termeni juridici care permit unui condamnat să nu meargă efectiv la închisoare, deși a fost găsit vinovat:

Amânarea aplicării pedepsei

Este o măsură de clemență prevăzută de Codul Penal, prin care instanța decide să nu aplice imediat pedeapsa stabilită (de obicei o pedeapsă cu închisoarea mică sau o amendă), ci să o amâne pe o perioadă de supraveghere (de regulă 2 ani). Practic, condamnarea există, dar pedeapsa rămâne neexecutată pe durata termenului de supraveghere. Dacă în acest interval condamnatul respectă anumite condiții (de exemplu, să se prezinte periodic la serviciul de probațiune, să nu comită alte infracțiuni, să presteze muncă în folosul comunității etc.), atunci la finalul termenului pedeapsa nu se mai execută deloc, ca și cum ar fi fost iertată.

Amânarea aplicării pedepsei e văzută ca o a doua șansă oferită unui infractor aflat la prima condamnare, permițându-i să evite atât închisoarea, cât și cazierul (după împlinirea termenului, condamnarea se poate considera neexecutată și se șterge mai repede).

Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere

Cunoscută simplu ca pedeapsă cu suspendare, aceasta înseamnă că instanța te condamnă la o pedeapsă materializată în ani de închisoare, dar suspendă executarea ei pe un termen de supraveghere (între 2 și 4 ani, conform legii). În acel interval, ești liber, dar sub supraveghere (serviciul de probațiune), cu obligația de a respecta anumite condiții (similare cu cele de la amânare). Dacă le respecți și nu mai comiți altă infracțiune, nu vei executa efectiv pedeapsa închisorii. Cu toate acestea, condamnarea rămâne în cazier pe durata termenului și o perioadă după.

Suspendarea este așadar tot o formă de clemență, dar puțin mai severă decât amânarea, deoarece în cazul său se aplică la pedepse ceva mai mari și condamnarea este mai vizibilă.

Ambele măsuri (amânarea și suspendarea) îi permit unui condamnat să nu ajungă la închisoare pentru o faptă penală, oferindu-i șansa să se îndrepte sub supraveghere. Acestea se aplică însă numai în condiții strict prevăzute de lege și nu sunt un drept al inculpatului, ci o posibilitate pe care judecătorul o are dacă apreciază că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a închisorii.

Când nu se poate dispune amânarea aplicării pedepsei

Legislația actuală prevede expres că pentru anumite infracțiuni nu este permis ca instanța să dea acea a doua șansă prin amânarea pedepsei, oricât de favorabile ar fi circumstanțele. În contextul infracțiunilor rutiere, în anul 2024 s-a introdus o modificare importantă: Legea nr. 172/2024 a adăugat un nou alineat (alin. (2, indice 1)) la art. 83 din Codul Penal, care stipulează următoarele: „Nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 335 şi 336.”

Cu alte cuvinte, nu se poate amâna aplicarea pedepsei dacă ai fost condamnat pentru:

• conducerea unui vehicul fără permis de conducere (adică șofat fără a avea dreptul legal de a conduce) (Art. 335 Cod Penal);
• conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe (deci inclusiv sub influența substanțelor interzise/droguri) (Art. 336 Cod Penal).

Această modificare legală arată intenția clară a legiuitorului de a înăspri consecințele pentru șoferii care comit infracțiuni rutiere grave.

Când nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei

Suspendarea executării pedepsei (adică celebra „pedeapsă cu suspendare”) era până recent soluția prin care mulți șoferi vinovați de infracțiuni rutiere evitau închisoarea efectivă, mai ales în cazurile de ucidere din culpă (accident mortal din vina șoferului) dacă nu aveau antecedente penale. Însă un caz foarte mediatizat și indignarea opiniei publice față de accidentele mortale provocate de șoferi băuți sau drogați au determinat o schimbare legislativă.

Astfel, în 2023 a fost adoptată Legea nr. 213/2023, cunoscută în presă și ca „Legea Anastasia”. Aceasta a introdus un nou alineat (alin. 3 indice 1) la art. 91 din Codul Penal, care prevede explicit că nu este permisă suspendarea pedepsei (deci judecătorul nu poate da o condamnare cu suspendare) în anumite situații. Textul introdus este următorul: „Nu se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 192 alin. (2) şi (3), dacă acestea au fost săvârşite în condiţiile art. 335 sau 336.”

Pe scurt, dacă un șofer provoacă un accident mortal (infracțiunea de ucidere din culpă, art. 192 Cod Penal) iar acel accident a avut loc în condițiile în care șoferul era fie fără permis (art. 335), fie sub influența alcoolului sau drogurilor (art. 336), atunci acesta nu mai poate primi o pedeapsă cu suspendare. Practic, legea îi interzice judecătorului să lase în libertate (sub supraveghere) un asemenea condamnat, singura opțiune rămasă fiind ca pedeapsa aplicată să fie executată cu închisoare efectivă.

Conducerea sub influența drogurilor este nu doar extrem de periculoasă, dar și foarte aspru pedepsită de lege. Dacă te afli totuși într-o asemenea situație apelează la un avocat București (sau din orașul tău). Beneficiind de consultanța potrivită în Cabinet avocat Gunea, vei înțelege mai bine riscurile, dar și drepturile pe care le ai pe parcursul anchetei și al procesului.